Mic dejun de duminica: munte cu soare pudrat cu zapada, cafeaua in nari, urmarind o ultima frunza cazuta, un copac golas...in acest peisaj imi umpleam un plaman cu aer curat si rece.
Ea sopteste "cand pleci mai desprind cate un deget de pe clanta inghetata, cu ochii inchisi ascult departarea pasilor si ecoul din stern, o pojghita pe care alunec, trec prin toate starile, intre plecarile repetate si bucuria intoarcerii si totusi mereu ma gasesti dincolo de iarna, asteptand iubirea ce se ascunde in spatele geamului acoperit cu flori de gheata"
El raspunde
"Intram in iarna camerei de veghe
si bem un strop de vin din pleoape de caisa,
paturile albe ne leaga carnea cu un miez de vara
Ne-apropiem.
Ne strangem.
Ne e teama.
Zambim mereu.
Si-n dorul de pe buze
ne cautam, cu mainile confuze."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu